Cercetătorii au analizat distribuția copacilor și a spațiilor verzi în orașele europene, constatând că zonele mai bogate tind să aibă o densitate mai mare de vegetație, în timp ce zonele defavorizate sunt adesea lipsite de acces la natură. Această discrepanță, denumită „prăpastie verde”, este alimentată de factori precum planificarea urbană inegală, speculația imobiliară și deciziile politice care prioritizează anumite zone. Efectele includ sănătatea publică redusă în comunitățile sărace, unde lipsa copacilor agravează poluarea aerului și căldura urbană, precum și inechități sociale profunde. Soluțiile propuse implică politici de urbanism incluzive, investiții în zonele defavorizate și conștientizarea publică asupra importanței echității verzi.
