Programul spaniol de regularizare reprezintă o măsură excepțională în contextul european actual, dominat de discursuri și politici restrictive privind imigrația. Prin acest proces, aproximativ 500.000 de persoane fără acte vor putea să-și legalizeze situația, obținând permise de muncă și rezidență. Implementarea a provocat o afluență semnificativă la instituțiile publice, cu cozi lungi și aglomerări la primării în diferite orașe, unde migranții încearcă să depună documentația necesară înainte de termenele limită. Această decizie politică reflectă o abordare distinctă față de migrație, punând accent pe integrarea socio-economică și recunoașterea contribuției migranților la societatea spaniolă, în contrast cu măsurile de hardening a frontierelor adoptate în alte părți ale UE.
