La 22 aprilie 1990, a început protestul din Piața Universității, care avea să devină cea mai amplă manifestație anticomunistă postdecembristă, după ce demonstranții au rămas în stradă și au transformat zona într-un simbol al opoziției civice. Acest eveniment istoric a marcat o etapă crucială în tranziția României către democrație, fiind caracterizat de mobilizarea masivă a cetățenilor împotriva fostului regim comunist și a influențelor sale persistente. Protestul a durat mai multe săptămâni, culminând cu intervenția minerilor în iunie 1990, dar a rămas un reper al rezistenței civice și al luptei pentru libertate în România postdecembristă.
