Catastrofa de la Cernobîl este evocată, de regulă, pe 26 aprilie — ca o dată, ca un simbol, ca un episod al trecutului. În realitate, ea nu a devenit niciodată trecut: nici în 1986, nici după construirea noii structuri de protecție deasupra reactorului patru. La patru decenii distanță, Cernobîl rămâne o rană deschisă și un factor activ în modelarea viitorului Ucrainei. Zona de excludere, deși izolată, este un laborator natural pentru studii ecologice și un simbol al rezilienței. În plan geopolitic, amintirea dezastrului alimentează dezbateri privind energia nucleară, securitatea frontierelor și relațiile cu Rusia. Totodată, Cernobîl a devenit un punct de atracție turistică și un memento al fragilității umane în fața tehnologiei. Astfel, departe de a fi o simplă pagină de istorie, Cernobîl continuă să scrie prezentul și viitorul Ucrainei.
