În ultimele decenii, armata rusă a fost adesea ironizată de americani pentru rigiditatea și centralizarea sa, precum și pentru incapacitatea de a se adapta la războiul modern. Cu toate acestea, o analiză recentă din New York Times evidențiază că Moscova a adoptat o abordare pragmatică a inovației militare, punând accent pe rezultatele concrete pe câmpul de luptă, nu pe specificațiile impresionante pe hârtie. Această strategie transformă în timp real natura conflictelor viitoare. Cele patru decizii cruciale ale Rusiei includ: investițiile în drone și războiul electronic, adaptarea rapidă a tacticilor bazate pe lecțiile din Ucraina, prioritizarea producției de masă a armelor ieftine dar eficiente, și dezvoltarea de sisteme hibride care combină tehnologii vechi și noi. În contrast, armata SUA a rămas în urmă din cauza birocrației, a dependenței de tehnologii scumpe și a unei lipse de flexibilitate în adaptarea la noile realități ale câmpului de luptă.
