La peste două decenii de la integrarea în NATO, Armata României se confruntă cu un deficit major de personal, estimat la circa 50.000 de militari, în timp ce numărul coloneilor din structurile administrative, departe de misiunile operaționale, este în creștere. Generalul (r) Dorin Toma atrage atenția asupra acestei disproporții, evidențiind că mulți ofițeri superiori sunt angajați în activități birocratice, precum „mutatul hârtiilor”, în loc să contribuie la capacitățile de luptă. El exemplifică prin întrebarea retorică: „De ce trebuie expertiză militară șefului secției de Polo?”, sugerând că posturile neesențiale consumă resurse și competențe care ar putea fi mai bine utilizate în domenii operaționale. Această situație reflectă o problemă sistemică de eficiență și prioritizare în cadrul forțelor armate, afectând pregătirea și modernizarea acestora.
