Suntem generația de părinți care se laudă cu propriii copii publicându-le online reușitele, încercările, ambițiile. O fotografie de la serbare, un video cu cel mic în scutec făcând primii pași, o criză „amuzantă” la raftul de jucării în mall sau un episod cu multe lacrimi de când i-a căzut primul dinte. Amintirile din copilărie (chiar și cele mai intime) devin conținut public, fără ca cei mici să aibă vreun cuvânt de spus. Acum, acești copii, deveniți adolescenți sau tineri adulți, încep să-și întrebe părinții: „De ce ai postat asta fără să mă întrebi?” sau „Știai că acea fotografie jenantă este vizibilă pentru toți colegii mei?”. Articolul analizează impactul psihologic al acestei practici, dreptul la viață privată al copiilor și necesitatea unui consimțământ informat, chiar și în cadrul familiei.
