În ciuda dovezilor că jocul reprezintă o formă de învățare extrem de eficientă pentru copii, o proporție covârșitoare de 90% dintre profesorii care au participat la un studiu efectuat în străinătate raportează o lipsă critică atât a resurselor materiale și educaționale, cât și a training-ului specializat necesar pentru a integra această metodă pedagogică particulară în practica lor didactică. Această deficiență subliniază o decalaj semnificativ între cercetarea educațională și aplicarea ei în sălile de clasă, cu potențiale implicații asupra calității și eficienței procesului educațional.
