Gardienii Revoluției (IRGC) a evoluat, în ultimele decenii, de la o structură paramilitară creată pentru apărarea revoluției islamice la un actor dominant care influențează decisiv atât politica internă a Iranului, cât și dinamica regională. Această transformare a fost marcată de preluarea controlului asupra unor sectoare cheie ale economiei, inclusiv petrol, gaze, construcții și telecomunicații, precum și de implicarea directă în procesul electoral și în numirea oficialilor de rang înalt. Marginalizarea conducerii civile, inclusiv a președintelui și a parlamentului, este evidentă prin deciziile unilaterale ale IRGC în domeniul securității naționale și al politicii externe, cum ar fi sprijinirea grupărilor militante din Orientul Mijlociu și gestionarea programului nuclear. Semnele acestei preluări includ creșterea numărului de foști comandanți IRGC în funcții guvernamentale, restricționarea libertăților civile și suprimarea disidenței, precum și consolidarea unei rețele de afaceri loiale corpului. În context regional, IRGC a devenit un jucător cheie în conflictele din Siria, Irak și Yemen, extinzând influența Iranului în detrimentul diplomației civile. Această concentrare a puterii ridică întrebări cu privire la viitorul democrației iraniene și la stabilitatea regiunii.
