Fostele căi ferate uitate din România reprezintă o oportunitate neexploatată de a crea rețele de trasee verzi, asemănător cu tendința europeană de a converti căile ferate abandonate în piste de biciclete și trasee de drumeție. În Europa, aceste coridoare verzi conectează comunitățile, promovează mobilitatea activă și protejează mediul, în timp ce în România, lipsa inițiativelor similare subliniază necesitatea unor politici de reutilizare durabilă a infrastructurii. Aceste trasee oferă alternative de transport ecologice, sprijină turismul rural și conservă patrimoniul industrial, așteptând să fie adoptate și la nivel național.
